A-ti dori o stare buna de sanatate inseamna de fapt ca vrei sa fii fericit

Fericirea

La Hippocrates, adesea ne rugam invitatii sa descrie motivul pentru care au ales acest program. De obicei raspunsurile lor sunt previzibile: ,,Ma aflu aici ca sa scap de boala” sau ,,Sunt aici sa-mi imbunatatesc starea generala de sanatate”. Imaginati-va cat de surprinsi sunt cand le raspundem ca aceste interese nu reprezinta motivul pentru care au ales sa participe la acest program.

,,Va aflati aici pentru a gasi fericirea”, le spunem noi. De multe ori dupa acest raspuns urmeaza o pauza, iar apoi dupa un moment de reflectie, oamenii rasufla usurati. De fapt fericirea este ceea ce cauta toti cei care isi doresc o stare de sanatate mai buna. Intelegerea  acestui adevar ne ajuta sa ne concentram mult mai clar pe blocajele create de noi care ne impiedica sa dobandim aceasta stare.

Un prim obstacol in calea dobandirii fericirii si a unei stari bune de sanatate este mintea noastra plina de indoieli. De-a lungul vietii, multi dintre noi am consumat cantitati mari de energie creand un labirint auto-impus de limitari. Aceste credinte care ne limiteaza pot porni de la ceva simplu, ca o critica nechibzuita sau aspra din partea unei persoane pe care o admiram sau pot lua nastere in urma unui eveniment traumatizant ce a avut loc in viata noastra si ne-a influentat perceptia asupra increderii in noi sau in ceilalti.

Indiferent cum a aparut aceasta credinta in limitarile noastre, ea poate reprezenta cheia rezolvarii blocajelor care ne impiedica sa dobandim sanatatea si fericirea pe care le dorim si le meritam. Iata de ce impactul gandurilor pozitive si negative nu poate fi trecut cu vederea in proiectarea unei strategii pentru obtinerea sanatatii, longevitatii si pentru regenerarea corpului nostru.

Un oaspete al Institutului Hippocrates, numita Margaret, ilustreaza importanta pe care ar trebui sa o atribuim starii noastre de spirit. Ea a fost diagnosticata cu cancer la ficat si dupa ce a vizitat doua spitale renumite unde se tratau bolnavii de cancer, si fiindu-i spus ca nu mai are mult de trait, a sosit acasa sperand sa gaseasca intelegere si alinare din partea sotului sau, in varsta de 40 de ani. El a insistat spunandu-i ca ar trebui sa-si ia tratamentul indicat de medici, chiar daca aceste medicamente erau descrise ca simple amanari ale mortii inevitabile, in urma bolii.

Margaret a ales sa nu accepte nicio limitare. Fiind presata, ba chiar atacata si ridiculizata de familie si prieteni, a pornit o schimbare drastica a obiceiurilor sale alimentare si a stilului sau de viata pentru a combate cancerul. Strategia ei a functionat. Chiar dupa ce doctorii sai i-au spus ca s-a recuperat dupa boala, majoritatea oamenilor din vaita ei au ramas sceptici cu privire la judecata si actiunile sale.

,,Cum ai reusit sa te aduni si sa faci ceea ce trebuie pentru tine, luptand cu toate oprelistile ivite in cale?”, am intrebat-o pe Margaret. Ea mi-a raspuns povestindu-mi o intamplare din copilaria ei. Unchiul ei fusese lovit de tren, intamplare in urma careia a fost declarat mort. In timp ce membrii familiei sale ii purtau sicriul de lemn in drum spre casa, ei au auzit sunete din interiorul cosciugului. Tatal lui Margaret, speriat, a deschis capacul sicriului, si, spre mirarea tuturor, ochii sclipitori ai unchiului se holbau la Margaret.

Aceasta intamplare a devenit unul dintre cele mai importante evenimente din viata lui Margaret. Lectia pe care a invatat-o ea a fost simpla, dar profunda. Chiar si in privinta a ceea ce par a fi cele mai sigure, de neschimbat momente ale vietii, cum ar fi momentul in care te confrunti cu moartea, totusi am mai putea inca sa ne intrebam daca ceea ce gandim sau vedem este cu adevarat corect sau chiar real. Aceasta intamplare a inspirat-o pe Margaret sa caute intotdeauna – si sa astepte – un rezultat pozitiv, chiar si atunci cand toti cei din jur si-au pierdut speranta si se cearta din cauza limitarilor vietii.

Toti stim ca avem nevoie de alimente sanatoase si nutritive pentru a ne hrani corpul. De asemenea, avem nevoie de ganduri sanatoase pentru a ne hrani emotiile si actiunile. Fericirea nu inseamna sa tratam lucrurile cu usurinta, ci inseamna sa invatam cu gratie cum sa ne traim viata mai usor si mai optimist.

Transcriere aproximativa din ,,Secretul sanatatii. Cum sa te vindeci fara antibiotice”, a lui Brian Clement.

Efectele zaharului asupra sanatatii fizice si psihice

Stim ca orice boala este perpetuata, alimentata, atrasa si creata de zahar. Doua din trei cazuri noi de diabet de tipul 2, care era numit inainte diabetul adultului si aparea de obicei la cei de 50, 60 sau 70 de ani, acum apare frecvent la cei de 6, 8, 10 si 15 ani, deoarece au trait atat de prost, in scurta perioada de viata pe care au dus-o, stand in fata ecranelor, a televizoarelor, band sucuri si mancand dulciuri, incat se imbolnavesc de diabet de tipul 2. Corpul nu diferentiaza zaharul in functie de forma (zahar alb, zahar brun, miere, agave, etc.), efectele zaharului din aceste produse asupra sanatatii sunt aceleasi. Mai multe despre aceste efecte, in filmuletul (cu subtitrare in romana) de mai jos.

Iarba de grâu, vlăstarii și cancerul

vlastari1

Cercetările privind ameliorarea şi chiar vindecarea bolilor grave, inclusiv a cancerului, au înaintat mult în ultimele decenii. Din păcate însă, foarte puţine dintre aceste informaţii ajung la cunoştinţa opiniei publice. Şi cu mult mai puţine sunt puse în practică. Motivul? Orice formă de tratament a bolilor grave, exceptând tratamentele medicamentoase, este respinsă aproape „din oficiu”. Nu se acceptă nici măcar o colaborare, în ideea că ceea ce nu e medicamentos nu este un tratament serios. În fine, unii spun că ar fi la mijloc interesele companiilor farmaceutice, în timp ce alţii susţin că este vorba doar de ignoranţă sau lipsă de infomare. În cele ce urmează, aducem la cunoştinţa opiniei publice româneşti o experienţă – şi chiar mai mult, o iniţiativă a celor de la Eldorplant, nişte oameni de suflet care, tocmai pentru că au trecut personal prin drama cancerului, s-au hotărât să facă ceva pentru a-i ajuta pe alţii. Astfel, prin eforturile Doamnei Natalia Popescu, avem posibilitatea folosirii vlăstarilor în tratamentul bolilor grave şi în ţara noastră.

– Doamnă Natalia, cum ați ajuns să cultivați iarbă de grâu și vlăstari?

– Întâi și întâi am avut nevoie pentru noi. Am avut în familie un caz destul de grav de boală. Întâmplarea a făcut să aflăm în momentul respectiv de iarba de grâu. Am mers la Institutul de Sănătate „Hippocrates” din Florida – acolo ei lucrează foarte mult cu sucul din iarbă de grâu. Am învățat să-l folosim, am învățat să creștem iarba de grâu și ceilalți vlăstari. Ne-am întors acasă, am început să creștem noi, pentru consumul nostru. Ne ieșea atât de bine, încât toți prietenii noștri și-au dorit să cumpere, fiindcă nu aveau timp să-și facă sau, din diverse motive, nu le ieșea. În aceeași perioadă am participat la un târg vegan, unde am fost solicitați să facem decorul cu iarba noastră de grâu, care arăta spectaculos în perioada aceea – toată lumea a fost încântată și dorea să cumpere.

De aici a venit pasul următor: deja aveam experiență de câteva luni în creșterea ierbii de grâu și n-a mai durat mult până am făcut prima seră. Principiul nostru de bază a fost să creștem cât mai curat, din semințe bio, să eliminăm cât se poate toate toxinele. Și oamenii erau foarte mulțumiți de calitatea produselor, chiar dacă inițial clienții nu erau suficient de mulți ca să ne acoperim costurile. Comenzile au crescut de la an la an, și acum avem aproape patru ani de când ne ocupăm de asta, îi învățăm și pe alții să-și crească, le furnizăm semințe, și cei care nu reușesc pot să cumpere gata proaspăt de la noi.

Cum vă descurcați în prezent cu producția?

– Ne mai împiedicăm și noi, ne mai poticnim – ba nu avem semințe, ba nu avem soare… dar perseverăm. Fiindcă, așa cum v-am spus, ne dorim să creștem iarba de grâu pe pământ, cu apă și cu soare, ca să fie de o calitate perfectă, pentru binele omului, căci majoritatea celor care o consumă sunt bolnavi. Se poate și cu lumină artificială, dar parcă totuși nu e ca atunci când înverzește la soare. Pământul momentan îl luăm din pădure, unde nu umblă oamenii, unde nu se stropește, unde nu-i nimic toxic.

La iarba de grâu am testat cel mai mult, fiind produsul cel mai căutat, pentru că se adresează atât oamenilor bolnavi, cât și celor sănătoși, copiilor și sportivilor, în general aduce foarte multe beneficii pentru orice organism. Principala calitate a sucului din iarbă de grâu este alcalinizarea organismului. Într-un organism alcalin, boala nu prea stă. Este un foarte puternic detoxifiant, ca un fel de „detergent” al corpului. Chiar și un om sănătos trebuie, din când în când, să-și facă o curățare a organismului. Și, nu în ultimul rând, iarba de grâu luptă cu tumorile – pentru toate acestea, este foarte căutată.

– Cât suc de iarbă de grâu ar trebui să bea o persoană sănătoasă, respectiv una bolnavă?– Înainte de toate, trebuie spus că sucul din iarbă de grâu se poate obține numai cu un storcător special, un storcător prin presare; nu se poate obține cu un storcător centrifugal, pentru că distruge enzimele. Cantitatea recomandată, după cei de la Institutul „Hippocrates”, este de 50-60 ml, de două ori pe zi. În cazuri de boală se poate crește la atât cât suportă omul, uneori chiar până la 400-450 ml pe zi. Acei circa 100 ml pe zi se pot consuma pe cale bucală sau prin implant intrarectal, absorbția prin mucoasa rectală fiind foarte bună, cu beneficii foarte mari în zona intestinelor și a colonului în general.

Cultivarea vlăstarilor

– Produceți și alte plante?

– Mai producem și vlăstari de floarea-soarelui, de mazăre, de hrișcă. Aceștia sunt crescuți tot pe pământ. După aceea sunt „vlăstarii mici”, cum ne place nouă să le spunem: de lucernă, trifoi, broccoli, de ridiche albă, ridiche roșie, varză roșie.

Vlăstarii sunt un pic mai mult decât germenii: sunt sămânța germinată crescută la 4-5 cm și înverzită. Pe lângă beneficiile pe care le aduce o sămânță încolțită, crescută în aceste condiții, mai avem și clorofilă –  o multitudine de nutrienți în aceste plăntuțe!

– Și aceste plăntuțe se fac tot suc, sau se mănâncă pur și simplu?

– Se pot adăuga în sucuri, se pot consuma în salate, în sandvișuri sau ca atare – sau, cel mai mult, în smoothie-uri. De exemplu floarea-soarelui, care este foarte bogată în aminoacizi, poate fi un înlocuitor de carne pentru cei vegani sau vegetarieni, care pot face în blender un fel de smoothie: floarea-soarelui cu alte proteine. Acesta poate chiar să substituie o masă.

– Ați învățat să le cultivați la Institutul „Hippocrates”?

– Am stat acolo trei săptămâni și am urmat programul de „schimbare a vieții”. Unele din lecții erau cele de creștere a vlăstarilor, de la obținerea germenilor până la obținerea celor care cresc pe pământ. Alte lecții erau despre hrana crudă: cum să gătești, care sunt alimentele cele mai bogate în nutrienți etc. Ei se axau foarte mult pe vlăstari. Aveau un bufet și spuneau că mâncarea este așezată acolo în ordinea valorii nutriționale: începeau cu germenii de fasole, de linte, de schinduf; urmau vlăstarii mici: lucerna, trifoiul, broccoli; al treilea loc îl ocupau floarea-soarelui, mazărea și hrișca; abia apoi începeau cu legume și alte alimente, toate în stare crudă. La fiecare masă nu lipsea varza murată fără sare – ei foloseau în loc de sare un lichid fermentat de soia, cu un gust deosebit, dar pe care nu prea l-am găsit în România. Se face în cantități mici. Eu îi mai puneam hrean.

Mâncau zilnic varză, o lingură-două la orice masă, pentru că spuneau că este cea mai bună sursă de probiotice. Ai nevoie de probiotice pentru absorbția nutrienților, pentru sănătatea intestinului. Degeaba mănânc eu mâncare de calitate, degeaba iau super-alimente dacă intestinul meu este bolnav, dacă nu am acolo o floră intestinală normală, care să-i asigure digestia optimă și absorbția nutrienților! Este un lucru important, pe care îl uităm de cele mai multe ori.

 „Acestea ne dau putere să mergem mai departe”

 – Aveți ecouri privind tratamentul cu plăntuțele pe care le comercializați?

– După o perioadă în care omul le consumă, sunt puțini, nu foarte mulți, care ne dau telefon, ne mulțumesc și ne spun că sunt bine. Sau ne spun că au avut copilul bolnav, cu anemie foarte gravă, care nu a răspuns la medicație, și după iarba de grâu și-a revenit – și e prima dată în viața lor când au o analiză normală. Acestea ne dau putere să mergem mai departe. Nu sunt foarte multe mulțumiri, dar ai nevoie de ele ca să poți să continui.

– Am văzut în străinătate, mai ales în America, faptul că sunt magazine specializate – și nu puține! – în care se vând vlăstari pe scară largă. Vlăstarii și sucul de iarbă de grâu sunt incluși în alimentația americanilor, a francezilor, a englezilor etc. De ce în România nu sunt cunoscuți?

– Cei care doresc să cunoască cunosc… Noi avem în plan foarte multe lucruri, dar nu avem forță financiară. Cu greu, abia acum, după atâția ani, am reușit să luăm o linie de creditare, fiindcă ne-a fost foarte dificil să convingem o bancă să ne dea bani pentru a cultiva așa ceva. Dar sunt și în România restaurante care fac suc din iarbă de grâu, sunt magazine bio care comercializează vlăstari – sunt prețuri mari, poate, dar încet-încet se mișcă lucrurile…

– Prețurile sunt mari și pentru că nu sunt producții masive…

– Nici nu-ți permiți o producție mare în momentul de față în România, pentru că nu ai clienți. Mai este însă un aspect: există în supermarket-uri un alt soi de germeni. Noi ținem foarte mult la calitatea produsului, nu mi-aș permite să duc vlăstarii într-un supermarket și să-i cumpere oamenii de acolo gata stricați. S-a întâmplat și la germeni să-i găsești mucegăiți în supermarket-uri. Noi preferăm magazinul nostru online sau câteva magazine naturiste cu oameni care cunosc produsul, știu să-l monitorizeze dacă s-a stricat sau nu s-a stricat…

E o muncă grea creșterea vlăstarilor?

– Uneori da, este grea. Efort fizic foarte mare, rulajul în seră este săptămânal. Ei se cresc în tăvi, pe rafturi, iar acele tăvi trebuiesc rulate tot timpul. Ziua cea mai „frumoasă” este cea în care tai iarba de grâu și o ambalezi. Rămân tăvile cu resturile de pământ, care trebuiesc golite, spălate, dezinfectate cu apă oxigenată, după aceea încărcate iar cu pământ.

De asemenea, trebuie să ne ferim de mucegai. Mucegaiul este inamicul nostru numărul 1, de asta și semințele le găsim greu. Nu orice sămânță de grâu poate să crească în faza de iarbă de grâu și în condițiile dintr-o seră. Noi creștem din grâu spelta, care este în coajă, nu este un grâu obișnuit…

„Mamă, nu mai vreau la spital!”

 – Spuneați la început că ați avut un caz grav de boală în familie, și așa ați început să creșteți vlăstari. Am înțeles că este vorba de fiica dumneavoastră, care a murit de cancer. Ne puteți împărtăși câte ceva despre ea, despre experiența avută cu boala? Era o fată credincioasă?

– Foarte credincioasă.

– Cum a ajuns la credință? Odată cu boala?

– Nu, înainte. Noi, eu și tatăl ei, am ajuns mai târziu la credința adevărată, dar, de când ne-am mai luminat, i-am crescut pe copii mergând Duminica la biserică. Băieții nu s-au lipit foarte tare, dar ea a rămas foarte atașată de biserică, avea duhovnic. Și mergea regulat la duhovnicul ei – dacă avea o întrebare de orice natură, se ducea și îl întreba…

Când a aflat de boala ei, la 21 de ani, primul lucru pe care l-a făcut – în acea disperare pe care o aveam toți când am auzit diagnosticul – ea a început să râdă și a spus: „Mulțumesc, Doamne, că mi-ai dat timp și pentru mine!”. Pentru că stătea în pat acum, era doar ea cu ea, ea cu cărțile ei, era înconjurată de jucării, de tot ce vrei… Eu nu puteam să înțeleg, încercam să nu mă vadă nici măcar în priviri că sunt tristă – m-ar fi certat că nu am credință suficientă.

Cum ați început să tratați cancerul?

– Am făcut cam cinci luni masiv chimioterapie și dexametazonă. A fost un moment în care n-a mai suportat tratamentul, în jurul nostru mureau cam toți, nu vedeam cazuri care să meargă bine – îi vedeai că vin pe picioare și plecau morți din spital. Și acel moment în care a zis „Nu mai vreau la spital!” s-a suprapus cu informația despre Institutul „Hippocrates”, și atunci a decis să întrerupem tratamentul și mergem la „Hippocrates”. Era într-o stare foarte critică în momentul acela, slăbise foarte tare, nu mai putea să meargă.

Și am plecat. Noi deja începusem cu sucurile și cu mâncarea crudă înainte să ajungem la „Hippocrates”. A fost foarte fericită acolo – erau și oamenii din Institut, și locul, dar și eu personal m-am simțit ca la mine la țară. Oamenii ne salutau pe alei… Îmi imaginam altfel America, nu credeam că este un loc cu atâta căldură. Au fost foarte interesante toate acele trei săptămâni cât am stat acolo. Analizele îi ieşeau foarte bine. Chiar se simţea bine, ca şi cum nu ar fi avut nimic, deşi urmele citostaticelor încă se mai vedeau pe chipul ei. Ea a vrut, de altfel, să rămână acolo, să lucreze la „Hippocrates”, dar eu, ca mamă, am insistat să revină în ţară. Aşa că ne-am întors.

În țară a început să muncească foarte mult, să crească vlăstari, să împărtășească informațiile celor care aveau nevoie de ele, pierdea chiar și nopțile stând de vorbă cu diverși oameni. A fost o perioadă de bine, de aproape șapte luni, în care noi am uitat un pic de boală, în care și-a revenit spectaculos, s-a îngrășat, arăta superb, îi crescuse și părul, chiar îi era extrem de bine. Și am subestimat boala…

– Dar a continuat alimentația respectivă?

– A continuat o perioadă. Cei de acolo îi mai dădeau niște suplimente, niște alge, niște probiotice, niște ciuperci care trebuia să le înghită. Le-a mai uitat pe parcurs – când ești foarte bine nu te mai gândești să mai iei nu-știu-ce pastiluțe, și a mai zbârcit-o și cu mâncarea și cu sucurile.

Pe urmă, în octombrie a început facultatea – iarăși muncă foarte grea, o facultate extrem de dificilă, Conservatorul. Era un copil perfecționist care voia să fie tot timpul bine, să fie prima, se zbătea foarte tare să-și prindă colegii din urmă, întrerupsese un an – și a apărut recăderea.

În acest context, dar mai ales din cauza unor conflicte emoţionale, în noiembrie a reapărut boala. Am încercat cu sucuri, din răsputeri. Nu voia la spital sub nici o formă. Mai târziu am comandat la Institut un extras de turmeric, „LifeOne”, care luptă foarte bine cu tumorile, dar ne-a ajuns prea târziu și nu am început din prima cu el. Suc de iarbă de grâu nu bea foarte mult, cam în jur de 100 ml pe zi. Lucrurile nu au mai mers ca la „Hippocrates”, dar nici noi nu am mai urmat tot ceea ce făcusem acolo. Şi mediul era altul. Cert e că blaștii n-au vrut să scadă deloc, chiar au crescut, și de Crăciun a trebuit să ajungem la spital.

Atunci am început din nou chimioterapia. I-au făcut prima cură, o combinație de trei citostatice, la care nu prea a răspuns. După aceea au decis să încerce un citostatic foarte puternic, care nu prea era folosit prin țară. Prima parte a bolii am susținut-o foarte tare cu alimentația și cu sucuri, i-am protejat ficatul, inima. Ne uitam ce cistostatic face, unde să lucrăm, ce să-i dăm ca s-o susținem, să nu-i distrugă organele. Citostaticul ăsta i-a distrus ficatul – trebuia să facă cinci ședințe, iar de la a treia ședință transaminazele erau în jur de 600-700.

S-a întrerupt tratamentul, dar deja era prea târziu. N-a mai ieșit din aplazie, cu toate medicamentele și cu tot ce s-a încercat. Și, după câteva săptămâni, era de așteptat, a făcut o pneumonie foarte severă – avea o sută de leucocite, deci nu avea nici o șansă! – și a intrat în comă…

„După împărtășanie a avut cea mai mare trăire a vieții ei”

– Mi-ați spus că era o fată foarte credincioasă. Cum a tratat duhovnicește boala?

– Acum, pentru că ea, deși nu era căsătorită, avea un iubit, primise un canon de șapte ani să nu se împărtășească. M-am dus, am vorbit cu duhovnicul, Părintele Iulian de la Biserica Rusă, i-am spus de diagnostic, de tot, ea l-a chemat și a venit la spital. Și, pentru că riscul de moarte în prima fază a bolii era foarte mare, Părintele i-a zis: „Laura, hai să te împărtășești!”. „Nu, Părinte”, zice, „nu mă folosesc de boala mea ca să mă împărtășesc! Parcă nu pot, parcă mi-e rușine…”. „Bine”, zice, „atunci îmi spui tu când ești pregătită!”.

Și au mai trecut de atunci vreo trei luni și s-a împărtășit. Era prima dată când se împărtășea așa, cu tot sufletul. Și după împărtășanie a avut cea mai mare trăire a vieții ei. Îmi spunea: „Mamă, nu simt patul!”. În condițiile în care în ambele mâini avea perfuzii, era înțepată din cap până în picioare, în momentul de după împărtășanie n-a mai simțit nici o durere: „Nimic”, zice, „nici patul sub mine. Și am așa o fericire și am așa o lumină!”. Și a durat vreo două zile starea asta. Era de o fericire cum rar vezi un om!

După aceea, nu știu cum s-a supărat ea un pic și a dispărut toată starea de fericire. Și îi povestește Părintelui toată experiența aceasta, și Părintele îi zice: „Ai avut Duhul Sfânt atunci!” „Da, Părinte, dar vreau iar!” „Ei”, zice, „trebuie să o iei de la capăt cu munca”. Și a luptat mult să-și recapete acea stare, dar n-a mai ajuns la starea aia de fericire totală… Eu zic că a fost drumul ei. Nu știu, poate că am făcut greșeli, poate că nu am știut cum să gestionăm noi boala – sau poate că era mai multă nevoie de ea acolo unde e ea acum…

Cei ce doresc să achiziţioneze vlăstari îi pot comanda de pe www.eldorplant.ro

Material realizat de

Virgiliu Gheorghe

 Articol publicat în numărul 73 (Februarie 2015) al revistei Familia Ortodoxă.

Sursa: http://www.familiaortodoxa.ro/2015/01/29/iarba-de-grau-vlastarii-si-cancerul/

Efectele consumului de carne asupra sanatatii

,,Cei din industria carnii si laptelui ne-au tot spus ca fara produsele lor nu am avea un aport suficient de proteine, vitamine si minerale, elemente indispensabile sanatatii. Totusi majoritatea locuitorilor din Asia, in special din China, n-au consumat niciodata lapte sau produse derivate din lapte si totusi nu exista nicio dovada ca acest lucru ar fi avut vreun efect negativ asupra sanatatii lor. Ba mai mult decat atat, studiile efectuate asupra alimentatiei chinezilor(inclusiv cele detaliate in Studiul China), dovedesc in mod clar ca absenta carnii si a produselor pe baza de lapte nu a avut decat efecte pozitive.”(Brian Clement, Secretul sanatatii – cum sa te vindeci fara antibiotice)

,,Graficele din Studiul China arata clar ca persoanele care consuma produse de origine animala, in functie de cantitatea de produse animale pe care o consuma, au risc ridicat de cancer, boli cardiovasculare, diabet, eu consider ca, de asemeni, contribuie la boli mintale, pe baza numeroaselor dovezi pe care le avem in acest sens, de-a lungul deceniilor in care am realizat studii.

Dincolo de toate acestea, consumul de produse animale chiar schimba starea de spirit a oamenilor. De aceea daca vizitezi popoare ale caror membri consuma in mare parte produse vegetale, spre deosebire de noi, cei din zonele dezvoltate, se observa ca acolo exista mult mai putine cazuri de agresivitate, mult mai multa compasiune, infractiuni groaznice precum violul sunt foarte rare, daca nu chiar inexistente in cadrul acestor popoare, pe cand in randul consumatorilor de carne este ceva des intalnit. Se estimeaza ca in Europa si in America de Nord, 25% dintre femei vor fi violate la un moment dat de-a lungul vietii. Nu gasiti nici o statistica legata de veganism, macar aproape de acest procent. Crima este mult mai des intalnita in randul comunitatilor unde se consuma cantitati mari de carne. Aceasta instiga la asasinat. Daca mancam un animal care a sfarsit fiindu-i frica, noi, ca oameni de stiinta putem demonstra, ca din punct de vedere biochimic, adrenalina ajunge in organismul consumatorului si contribuie, hormonal, la modificarea starii psihologice si psihiatrice a acestuia.”(transcriere din filmul subtitrat in limba romana de mai jos)

Un program natural de vindecare pentru toata lumea

,,Hrana voastra va va fi remediu”(Hipocrate,sec.V i.Hr)

Forta vitala este o putere pe care toti o detinem.Este o resursa naturala si regenerabila, un principiu al naturii, pe care noi am fost facuti sa il/o folosim pentru a fi sanatosi si fericiti. Odata ce o vom accesa atent si o vom sustine prin propria vointa, poate sa ne extinda durata de viata, oferindu-ne fiecaruia o stare de sanatate mentala si fizica, net superioara.

Nu aveti nevoie de tehnologie medicala scumpa sau de medicamente pentru a atinge acest obiectiv. Si nici nu trebuie sa fiti persoane speciale posesoare de gene superioare pentru a putea trai mai mult si a birui suferinta si boala. Singurul lucru de care aveti nevoie este sa aveti incredere in voi insiva (in capacitatile uimitoare de vindecare ale organismului).

Programul Hippocrate este o colectie de aptitudini si practici, care a invatat cel putin 300.000 de oameni(cartea e scrisa in anul 2007) ce ne-au calcat pragul, cum sa foloseasca forta vitala a naturii, pentru a-si reincarca propria capacitate nemarginita de auto-vindecare.

Forta vietii este energia intrinseca primita gratie naturii, cea care regenereaza sanatatea oamenilor. Aceasta energie poate fi preluata cu cea mai mare usurinta din alimentele vii, crude. Ea alimenteaza celula umana cu energie fiindca reprezinta cea mai directa conexiune intre soare, cele mai folositoare plante si propriul nostru sistem imunitar.

Calitatea vindecatoare a fortei vii izvoraste dintr-o interactiune sinergetica creata intre credintele noastre, sistemul imunitar si substantele nutritive pure ale naturii din alimentele vii, ce va confera o atitudine pozitiva.

Intr-o lume ideala, aceasta carte(si acest blog) nu ar fi necesara, deoarece o sanatate buna s-ar produce in mod natural. Insa cultura noastra a deviat foarte rapid si dramatic de la cursul natural al vietii. Prea multi dintre noi am fost convinsi si determinati de interese economice(producatori de produse alimentare, companii farmaceutice si asociatii medicale) ca acele pilule magice care te vindeca rapid si acele mancaruri fortifiate (este vorba de adaugarea de micronutrienti in alimente – de exemplu sarea iodata, adaugarea de fluor in apa, vitamine in margarina si alte alimente etc.) sunt cumva un panaceu pentru sanatatea noastra si pentru nevoile dietetice.

O consecinta directa a adoptarii acestor credinte gresite este aceea ca acum ne confruntam cu un cosmar al chimicalelor prezente in alimente si medicamente si in mediul nostru inconjurator, ce sunt insotite de o serie larga de probleme de sanatate, care ne fac sa cheltuim mai mult si mai mult pentru din ce in ce mai putina ingrijire reala.

In fiecare zi ne confruntam cu mii de chimicale sintetice adaugate in hrana noastra si sa nu uitam de cele pe care le absorbim din aerul pe care il respiram, din apa pe care o bem si din produsele de consum. Corpurile noastre nu pot recunoaste si asimila majoritatea acestor chimicale si ca rezultat, cu totii am devenit mai mult sau mai putin ,,toxici” astazi (am acumulat cantitati mari de toxine). Acest fenoment este cunoscut  sub denumirea de ,,povara toxica”(body burden), dar aceasta este o povara pe care o putem diminuna, chiad daca nu o vom putea elimina complet niciodata.

O masa obisnuita consumata astazi, nu este numai plina de pesticide, conservanti si o serie de chimicale sintetice, ci este lipsita de forta vietii si in mare parte de enzime, care sunt insasi esenta vietii. La fiecare pas al fenomenului cultivarii hranei si al circuitului de productie, de la fertilizarea culturilor la procesarea hranei si la gatit, nutrimentele esentiale sunt sacrificate pentru obtinerea de profit.

Energia noastra fizica care ar trebui folosita in scopul de a ne vindeca si de a mentine sistemul nostru imunitar, a fost in schimb redirectionata sa proceseze aceste toxine chimice si deseuri. Toxinele pe care nu le putem procesa se acumuleaza in tesutul adipos si in organe, devenind un fel de bombe cu ceas.

Una dintre aceste bombe vine de la efectul sinergetic interactiv al medicamentelor prescrise de medici, lucru care la Institutul Hippocrate ar fi cea mai imediata si periculoasa problema cu care oaspetii nostri se  confrunta cand incep acest program.

Putem vedea dovezile acestui asalt toxic si declinul la nivel global al calitatii hranei noastre in statisticile de sanatate publica ale tarilor din lumea industrializata:

  • Pe parcursul vietii, riscul de a face cancer este de 1 la 2 daca esti barbat si  de 1 la 3 daca esti femeie. Cancerul este una dintre principalele cauze de deces in lume, omorand 58 de milioane de oameni pe an.
  • Bolile de inima au devenit ucigasul nr.1, luand peste 700.000 de vieti in fiecare an numai in S.U.A.
  • Diabetul afecteaza circa 20% din populatia Americii. Organizatia Mondiala a Sanatatii(OMS) a facut o estimare in acest sens, ajungand la ideea ca numarul total al deceselor cauzate de diabet din intreaga lume ar putea creste, in urmatoarea decada, cu mai mult de 50%. Aproape jumatate din toate cazurile noi diagnosticate vor fi la copii.
  • OMS estimeaza ca 1,6 miliarde din adultii de pe planeta sunt supraponderali si 400 de milioane sunt obezi. Incepand cu anul 2015, OMS prevesteste ca 2,3 miliarde de oameni vor fi supraponderali si  si 700 de milioane obezi.
  • Se estimeaza ca in ziua de azi 1/3 din cuplurile casatorite sufera de probleme legate de fertilitate.
  • De-a lungul ultimelor 2 decenii in Europa si America de Nord, bolile respiratorii au crescut cu 160% printre prescolari.
  • Cu 2 decenii in urma, autismul afecta doar 1 copil din 2000 de scolari, azi s-a raportat ca un copil din 175 are autism.

In timp ce toate aceste trenduri deranjante s-au transformat intr-o criza a sistemului medical, costurile serviciilor medicale au cunoscut o crestere dramatica in fiecare natiune industrializata de pe planeta. Acum consumam mult mai multe resurse financiare si primim mult mai putina ingrijire medicala.

La Hippocrate am vazut direct de la sursa dovezile si impactul acestor statistici. In ultimii zece ani, persoane tot mai tinere vin la noi, iar starea lor de sanatate este tot mai rea. Acum vedem oameni de 20 de ani cu tipuri de boli care  erau intalnite mai mult la varstnici. Intalnim chiar simptome de menopauza, la femei care inca nu au atins pragul varstei de 30 de ani. Fetele acum intra la pubertate la 8 ani. Toate acestea sunt simptomele unei societati aflate in stare de criza.

Constientizarea faptului ca stilul nostru de viata  si sanatatea sunt in mod drastic in afara echilibrului, e din ce in ce mai mare. Un indiciu este faptul ca oamenii simt  un soi de insatisfactie profunda si nemaiintalnita legata de sistemul lor de sanatate. Un articol din ,,New York Times” legat de un subiect din 2006, a subliniat unele dintre aceste probleme: ,,Certurile cu furnizorii de asigurari de sanatate, descoperiri conflictuale in urma unor studii medicale si stiri despre industria farmaceutica, care ascundeau efectele adverse ale medicamentelor, toate acestea au dus la nemultumirea populatiei.”

O urmare a acestor insatisfactii este ca din ce in ce mai multi oameni doresc sa aiba o mai mare responsabilitate pentru propria sanatate. Acet lucru, dupa cum sugereaza nenumarati utilizatori ai terapiilor alternative, se traduce prin mancarea mai multor alimente nutritive, prin ascultarea propriului organism si prin luarea unor decizii medicale ,,bazate pe intuitie”.

Profesorul de nutritie si biochimie, T. Colin Campbell de la Universitatea Cornell a produs mai mult de 350 de lucrari stiintifice si studii, documentandu-se cu privire la legatura intre dieta saraca  si sanatatea deficitara. Informatiile si concluziile sale sunt de necombatut. In Studiul China, o carte in care detaliaza reperele lui  legate de nutritie si boli, scrie urmatoarele lucruri: ,,Raspunsul la criza din sistemul medical american este alimentatia pe care fiecare dintre noi alegem sa o punem in gura zi de zi. Atat de simplu este.” Dr. Campbell continua: ,, Daca nutritia ar fi fost mai bine inteleasa si preventia si tratamentele naturale ar fi fost mai mult acceptate in comunitatea medicala, atunci nu am mai fi luat, in caz de boala,  atatea medicamente toxice ce ne pot fi letale.”

Dovezile clinice legate de beneficiile alimentatiei naturale adunate de-a lungul unei jumatati de secol la Hippocrate, alaturi de descoperirile in urma cercetarii medicale minutioase ale doctorului Campbell, reprezinta cele mai puternice argumente in privinta legaturii dintre mancarea toxica si sanatatea in continua cadere si a alimentatiei sanatoase(e vorba de regimul si stilul de viata propus de Institutul Hippocrate) ca fiind aducatoare de sanatate excelenta si vindecare radicala.

Transcriere aproximativa din : ,,Lifeforce – superior health and longevity” a dr. Brian Clement, tradusa in limba romana ca: ,, Secretul sanatatii – cum sa te vindeci fara antibiotice”

HippocratesLifeForce

Consumul de zahar si cancerul

Exista doua motive pentru care fructele nu sunt o alegere sanatoasa pentru majoritatea oamenilor. Primul motiv: majoritatea fructelor sunt hibrizi, caci fructele sunt hibridizate de peste 1000 de ani. In parte, hibridizarea a  avut ca intentie sa creasca cantitatea de zahar din fructe, sa le faca mai dulci si mai gustoase pentru consumatori. Un fruct din ziua de azi este de aproximativ 30 de ori mai dulce, decat varianta originala. Cand consumi fructe, absorbi o cantitate uimitor de mare de zahar, pe care corpul nu o poate procesa.

Cel de-al doilea motiv (la fel de important): fructele recoltate in scop comercial sunt culese in mod intentionat necoapte. Cand unui fruct ii este permis sa se coaca in copac, va cadea la pamant atunci cand procesul de coacere este complet. Aceste fructe coapte in mod natural contin  nutrienti pe care corpul uman ii poate absorbi si utiliza. Fructele necoapte, in schimb, ,,fura” nutrienti din organism. De exemplu, citricele adesea contin cantitati mari de calciu si alte minerale atunci cand sunt coapte, dar cand sunt culese si consumate necoapte, ele fura aceste minerale din corp.

Traducere aproximativa din cartea: ,,Lifeforce – superior health and longevity”, scrisa de Brian Clement