Culturist vegan se antreneaza la Institutul Hippocrates

Jordan Dranes, culturist vegan, a raspuns invitatiei celor de la Institutul Hippocrates si prezinta in acest scurt material video (subtitrat in limba romana) povestea transformarii sale, a schimbarii stilului sau de viata. Jordan este de asemeni antrenor personal si un bun cunoscator in ceea ce priveste nutritia.

Anunțuri

Muraturi rozé

Aveti nevoie de:

  • 4 verze rosii
  • 2 mere taiate in sferturi, curatate de seminte
  • 3 fasii de wakame (alge)

Rupeti frunzele de la suprafata verzei, clatiti-le, puneti-le deoparte. Taiati fin 2 dintre verze si asezati-le intr-un castron. Apoi taiati celelalte 2 verze in bucati mici si puneti-le intr-un blender cu apa, amestecati pana cand acestea sunt maruntite si obtineti o pasta. Amestecati varza maruntita cu cea din blender si puneti-le intr-un recipient mare. Asezati bucatile de mar deasupra verzei si apasati. Acoperiti apoi varza si merele cu fasiile de wakame. Apoi  adaugati frunzele de varza pe care le-ati pus deoparte, pentru a acoperi golul ramas. Puneti o punga cu apa, sigilata bine, deasupra si inchideti recipientul. Acoperiti cu un prosop si lasati-le sa fermenteze 3 pana la 5 zile intr-un loc racoros si intunecat. Dupa ce au fermentat, inlaturati frunzele de varza de deasupra, inlaturati fasiile de wakame (le puteti servi separat), aruncati merele. Transferati continutul in borcane si puneti-le la frigider (pot fi tinute astfel pana la 2 luni).

Reteta preluata din cartea: ,,Living Foods for Optimum Health” , autori : Brian R.Clement si Theresa Foy Digeronimo

2020_red-sauerkraut

Va incurajam sa fiti creativi si in ceea ce priveste muraturile si sa incercati diferite retete si combinatii, rezultatul va fi delicios si deosebit de benefic pentru digestie si sistemul dumneavoastra imunitar. Pentru muraturile crude, fara sare, se va folosi intotdeauna varza (alba sau rosie), insa pe langa aceasta pot fi folosite si fasii de morcov, hrean, telina, gulie, ardei, cubulete de sfecla rosie, feliute de dovlecel, castravete, precum si bucatele de conopida sau broccoli, puteti adauga si usturoi, ceapa, seminte de marar sau alte ierburi. Le puteti amesteca sau le puteti aseza in straturi divers colorate. Pentru a va usura munca puteti folosi un robot de bucatarie pentru tocatul/feliatul/rasul legumelor. Noi in general folosim borcane de sticla de diverse dimensiuni (sunt foarte utile cele care se inchid ermetic).

korken-borcan-cu-capac__0131000_PE285441_S4

Varza cu apa (amestecata la blender), poate fi amestecata cu legumele intr-un castron mare sau puteti sa o turnati in borcane pe masura ce asezati straturile de legume. La suprafata, puneti 2-3 feliute de mar in functie de dimensiunea borcanului, apoi umpleti golul cu frunzele de varza puse deoparte. Procesul de fermentatie va fi diferit in functie de anotimp si de locul unde tineti muraturile (cat mai racoros si intunecat): vara adeseori muraturile sunt gata dupa doar 3 zile, in anotimpurile mai reci ele pot fi gata dupa 5-7 zile. Nu uitati sa asezati borcanele pe farfurii adanci sau in cutii de plastic (fara capac), deoarece pe parcursul fermentatiei o anumita cantitate de lichid va curge din borcane. Apoi pastrati-le in frigider si bucurati-va de aceasta sursa de probiotice cu toti cei din familia voastra. Gustul poate parea putin neobisnuit la inceput (daca il comparam cu cel al muraturilor clasice cu sare sau otet), dar dupa ce va veti obisnui cu el, vor deveni de nelipsit la fiecare masa.

pickles

Educatia pentru caracter

Cine nu se gândeşte la viitorul copilului său? Şi pentru aceasta suntem în stare să facem o mulţime de sacrificii în viaţa noastră. Muncim zi-lumină, şi chiar ne lipsim de prezenţa copilului, plecând în străinătate pentru a munci acolo. Şi, pentru că dorim ca pruncul nostru să se realizeze în viaţă, chiar evităm să-l mai naştem pe al doilea sau pe al treilea sau pe al patrulea dintre cei pe care ni i-a trimis Bunul Dumnezeu.

Îi dăm la şcoli, le punem meditatori, le luăm device-uri de ultimă generaţie şi le împlinim toate poftele. Aceasta este reţeta generală pe care o aplică părinţii astăzi pentru a-şi vedea realizaţi copiii. Dar cei care într-adevăr se realizează par să fie din ce în ce mai puţini. La şcoală nu prea au chef să înveţe, Bac-ul îl trec ca pe cea mai mare victorie a vieţii lor, pe care o sărbătoresc cum noi nu ne-am sărbătorit nici doctoratele, iar în facultate cheltuiesc mulţi, cât mai mulţi bani pe tot felul de distracţii care le secătuiesc sufletul şi-i arată îmbătrâniţi la nici treizeci de ani. Chef nu au să muncească, și oricum, nu pe bani puţini. Părinţii sunt exploataţi la maxim, iar noi ne văităm: „Aşa sunt vremurile…”.

Ce să facem? – sunt întrebat tot mai mult la conferinţe de părinţi puţin mai conştienţi și speriaţi de perspective. Ce să facem pentru copiii noştri ca să reziste, ca să reușească?

Nimic dintre cele amintite anterior, nici investiţia în lucruri sau în mijloace, în cunoştinţe sau tehnologii comunicaţionale nu sunt esenţiale pentru realizarea copiilor noştri, mai ales dacă accentul cade pe ele. Efectul ar putea fi chiar invers decât ne putem aştepta. Astfel, copiii noştri vor fi transformaţi în nişte infirmi sufleteşte, trupeşte, mintal şi emoţional, extensii ale lucrurilor cu care au fost înconjuraţi, artefacte ale unei majore erori ideologice, educaţionale care a cuprins astăzi lumea.

Oameni de omenie

Singura investiţie esenţială în viaţa copiilor noştri, în creşterea lor, este cea făcută în direcţia dezvoltării abilităţilor mentale superioare, a credinţei, şi mai ales a caracterului. Poate părea şocant pentru unii faptul că am aşezat caracterul mai presus de dezvoltarea cortexului prefrontral, aşa cum, iarăși, poate părea inadmisibil oamenilor credincioşi să aşezi caracterul înaintea credinţei. Dar această aparentă contradicţie se iveşte tocmai datorită faptului că nu ştim prea bine ce este acela caracter, sau pentru că nu mai avem astăzi acest concept în centrul viziunii noastre educaţionale.

De fapt, caracterul, ca structură fundamentală a personalităţii omului, le subsumează pe celelalte două, în sensul că le integrează firesc în firea şi manifestările omului în lume. De pildă, caracterul presupune şi dezvoltarea abilităţilor mentale superioare, cum sunt controlul raţional al comportamentelor, emoţiilor şi instinctelor, în dezvoltarea atenţiei şi a motivaţiei, a capacităţii de organizare şi planificare, a iniţiativei şi a tuturor celorlalte. De asemenea, dacă un om nu va avea un caracter armonios dezvoltat, chiar dacă va avea credinţă din aceea pe care zice că o are toată lumea astăzi, îi va fi foarte greu, aproape imposibil să depăşească influenţele negative ale mediului şi propriile lui slăbiciuni. De aceea şi eşuăm astăzi în educaţia religioasă a copiilor noştri, căci nu este suficient să-i duci la biserică şi să le ţii lecţii de morală.

Înainte-vreme, părinţii nu urmăreau altceva în viaţa copiilor lor decât să le dezvolte caracterul, chiar dacă nu ştiau că acesta se numeşte aşa. Ei trebuiau să se înveţe de mici cu munca, cu responsabilităţile, trebuiau să-i respecte pe cei mai mari, să nu le facă rău celorlalţi, să aibă credinţă în Dumnezeu… ce mai, să fie „oameni de omenie”.

Lucrurile erau atât de clare, încât aproape tot ceea ce era îngăduit să se petreacă în viaţa copiilor, în interacţiunea lor cu lumea şi cu oamenii mari trebuia să contribuie la formarea lor ca oameni. Comportamentele negative din comunitate erau condamnate şi repudiate, tocmai pentru a nu servi drept modele pentru cei încă neformaţi. În aceeaşi măsură, modelele pozitive erau bine definite de societate, iar părinţii preţuiau cu mult mai mult modelarea unui caracter frumos decât strângerea unor acareturi, până într-atât încât cei care nu arătau că ar fi prins lecţia caracterului erau condamnaţi de înşişi părinţii lor la a fi dezavantajaţi, refuzându-li-se uneori chiar şi dreptul la moştenire egală. Astfel că lumea veche dezvoltase forme de selecţie naturală, morală, celor buni, harnici şi demni rezervându-le locuri mai bune. Ei erau ajutaţi să se descurce în viaţă, pentru că lumea considera că ei au şanse mai mari şi sunt mai valoroşi ca moştenitori ai numelui pentru viitor.

Acum însă, selecţia este aproape negativă. Trântorii şi hrăpăreţii, obraznicii şi mincinoşii sunt favorizaţi de societate şi chiar de familie, cu gândul că unii ca ei se vor descurca în jungla modernă. Iar după aceea ne plângem că lumea s-a stricat şi nimic nu mai este ca înainte.

„Aceşti oameni sunt iubiţi…”

Şcoala tradiţională era la rândul ei un loc de formare a caracterelor. Profesorii trebuiau să aibă în primul rând această competenţă de a forma oameni, înainte de cea de formatori de competenţe intelectuale. Acest lucru nu se întâmpla numai la noi, ci în tot întinsul lumii civilizate. În America, de pildă, studiile arată că până prin anii ʼ20 şcoala americană îşi asuma în primul rând dezvoltarea caracterului elevilor care le erau încredinţaţi. Însă sub presiunea, de ce să nu o spunem, a ideologiilor şi forţelor neomarxiste, s-a renunţat la formarea caracterelor, în ideea că şcoala nu trebuie decât să transmită cunoştinţe şi să formeze competenţe. De asemenea, studiile americane arată că la nivelul anilor ʼ90, când s-a reintrodus educaţia caracterelor în multe dintre şcolile americane, rezultatele şcolare erau cu mult mai bune în aceste instituții decât în cele unde lipseau programele de formare a caracterului din curricula şcolară. Dar şi liderii zilelor noastre tot dintre oamenii cu caracter puternic se recrutează, cel puţin dintre aceia care au avut parte de necazuri şi încercări, care i-au învăţat să lupte, să se motiveze, să rabde şi toate celelalte necesare depăşirii unor greutăţi în viaţă.

Demnitatea, altruismul, nobleţea sufletească, credinţa, responsabilitatea şi toate celelalte care întregesc imaginea unui om de caracter sunt cele mai sigure moşteniri pe care le putem lăsa copiilor noştri. Ele vor mărturisi în viaţa copiilor pentru modul în care noi am văzut, am gândit şi am trăit viaţa. Ele îi vor călăuzi pe copii în lipsa noastră, le vor da puterea să răzbească nu călcând peste cadavrele celorlalţi, ci luptând pentru a-i sprijini pe cei mai slabi decât ei. Aceşti oameni sunt iubiţi pentru că sunt generoşi, sunt apreciaţi pentru că sunt competenţi, sunt căutaţi pentru că au disponibilitatea sufletească de a compătimi cu durerea celorlalţi. Aceşti oameni vor fi iubiţi de Dumnezeu pentru că nu vor să nedreptăţească pe nimeni – le este greu să o facă – şi nici nu vor să-şi joace viitorul cu zarurile confuziei valorice postmoderniste. Practic, caracterul, parafrazând cuvântul Evangheliei, este bogăţia pe care nu o mănâncă moliile şi nu o atacă rugina şi nici nu are cine să o fure. El te împiedică să faci răul şi te îndeamnă să faci binele în mod firesc, cu eforturi minime, pentru că binele omului de caracter izvorăşte din însăşi firea acestuia.

Astfel că sfatul nostru este, ca părinţi, să pregătiţi pentru copiii dumneavoastră în primul rând această moştenire: formarea unui caracter frumos, care cu siguranţă îi va ajuta să se ridice deasupra mocirlei lumii în care trăim, a consumului şi a divertismentului mediatic, şi astfel vor avea puterea să se opună influenţelor nefaste ale anturajelor, pentru a se realiza cu adevărat în viaţa aceasta ca oameni şi ca fii ai lui Dumnezeu.

Virgiliu Gheorghe

 Foto: Simona Andrusca

Articol publicat în numărul 81 (Octombrie 2015) al revistei Familia Ortodoxă.

Sursa: http://www.familiaortodoxa.ro/2015/10/05/educatia-pentru-caracter/

Ce sunt probioticele?

Fotolia_40111405_Subscription_Monthly_XXL-1024x778

Probioticele sunt bacterii benefice care joaca un rol foarte important in mentinerea sanatatii tale. Ele pot fi intalnite oriunde, in interiorul si in afara corpului tau, facand multe lucruri bune, dar majoritatea se afla in intestine. Aceste microorganisme prietenoase includ nume precum:

• Lactobacillus acidophilus
• Bacterii acido-lactice
• Bifidobacteria
• Bifidobacterium longum
• Escherichia coli

Precum si multe multe altele.

De ce am nevoie de ele?

In corpurile noastre zi de zi se poarta un razboi. Probioticele captusesc peretii intestinelor creand o bariera fizica menita sa opreasca invazia bacteriilor daunatoare. Probioticele alcatuiesc 60% din functia imunitara, secretand substante care combat bacteriile, virusurile, fungii, mucegaiul, ciupercile, mentinandu-ti organismul sanatos. Pe langa faptul ca iti intaresc sistemul imunitar, probioticele au si alte functii importante precum:

• Scad colesterolul
• Reduc tensiunea arteriala
• Imbunatatesc digestia
• Imbunatatesc absorbtia fierului ai a altor minerale
• Ajuta la sintetizarea substantelor nutritive din mancare
• Reduc inflamatia
• Curata intestinele
• Reduc alergiile
• Imbunatatesc santatea urogenitala
• Amelireaza colita si sindromul intestinului iritabil
• Sustin buna functionare a sistemului digestiv
• Iti ofera energie

Lipsa unei cantitati adecvate de bacterii benefice slabeste sistemul imunitar si te lasa fara aparare, expus microbilor, bacteriilor daunatoare si virusurilor, care te pot imbolnavi. Cand tractul digestiv este sanatos, aceste bacterii benefice filtreaza si elimina lucrurile care ii pot dauna, cum ar fi toxinele, substantele nocive si alte produse reziduale. De asemeni, ele absorb substantele nutritive din mancare si apa si ajuta la transportul acestor substante catre celulele care au nevoie de ele.

Majoritatea probioticelor colonizeaza intestinul gros. Aceste organisme vii formeaza o retea neurala numita uneori ,,al doilea creier”. Aceasta retea neurala din intestinele tale preia informatii din mediul exterior si mentine comunicarea cu creierul tau prin sistemul nervos central, ajutandu-te sa iei decizii bazate pe ,,intuitie”.

Cum anume se intampla asta? Asa cum functioneaza totul – cu energie. Probioticele unei persoane sanatoase ating un numar de 100 de trilioane. In cazul unei persoane sanatoase numarul bacteriilor benefice este de 10 ori mai mare decat al celulelor din organism. Probioticele reprezinta aproximativ 3.5 kg din corpul tau. Aceste organisme microscopice se misca constant, iar aceasta miscare creaza o anumita frictiune care genereaza un camp energetic. Acest camp energetic interactioneaza cu alte campuri energetice subtile din jurul tau avertizandu-te atunci cand te afli in pericol sau ajutandu-te sa iei decizii mai bune. Probioticele doresc ca tu sa traiesti. Ele sunt interesate ca tu sa traiesti si sa fii sanatos, pentru ca ele depind de tine (gazda lor) pentru a supravietui.

prebiotics-probiotics-what-foods-have-them-why-you-need-more-your-diet.w654

De unde imi iau probioticele?

1.O parte din ele le primim inca de la nastere – in procesul nasterii, prin colul uterin, nou nascutul preia bacterii de la mama sa. Bacteriile benefice nu se transmit atunci cand mama naste prin cezariana, iar acesta este unul din motivele pentru care unii copii nascuti prin cezariana dezvolta alergii, au sisteme imunitare slabite si o flora intestinala deficitara. Consumul de apa cu clor si folosirea antibioticelor distrug toate organismele vii din tractul intestinal, inclusiv bacteriile prietenoase. Stresul poate de asemeni contribui la o crestere a numarului bacteriilor daunatoare, modificand chimia organismului,  adica creand un mediu acid, propice dezvoltarii bacteriilor nocive.

2.Alimentele fermentate – legumele fermentate crude si kimchi facute in principal din varza sunt surse excelente de probiotice. Ceea ce da unicitate muraturilor noastre si kimchi-ului este faptul ca varza, ceapa si usturoiul au un continut ridicat de sulf, care inhiba dezvoltarea bacteriilor daunatoare si totodata asigura un mediu prielnic pentru dezvoltarea bacteriilor benefice. Probioticele sunt termosensibile si sunt distruse atunci cand sunt gatite. Prin urmare, trebuie sa te asiguri ca muraturile tale nu sunt pasteurizate, iradiate sau procesate la cald. De asemeni, iti sugerez sa folosesti legume organice pentru a-ti face muraturile, pentru a reduce la minim expunerea la pesticidele folosite in agricultura conventionala.

sauerkraut-carrot-bowl

3. Suplimentele – Suplimentele LifeGive ,,Instinct”, ,,Ocean Energy”, ,,BioticGuard” si probioticele lichide Living Streams pot fi cumparate de la magazinul Hippocrates si sunt modalitati eficiente pentru a-ti reface echilibrul florei intestinale.

Sursa: http://hippocratesinst.org/what-are-probiotics