Cultivarea compasiunii

de Brian Clement PhD, LN

Compasiunea

Cand psihologul Carl Jung, in una din cautarile sale perpetue, l-a vizitat pe Seful Lac de Munte din Satul Taos, acesta i-a spus ca ii considera nebuni pe oamenii albi. ,,De ce?” a intrebat Jung. ,,Ei spun ca gandesc cu capul”, a raspuns acesta. ,,Bineinteles”, a spus Jung, ,,voi cu ce ganditi?” Lac de Munte a aratat catre inima: ,,Noi aici gandim”.(Vezi referinta de la sfarsitul articolului)

Multi dintre noi credem ca intelepciunea inimii se invata din experienta si este plina de farmec, dar culturi din intreaga lume au vorbit si au gandit dintotdeauna din inima, din locul de unde izvoraste compasiunea mai degraba decat folosidu-si intelectul calculat. Cei ,,civilizati” au diminuat adesea importanta celor ,,lipsiti de cultura”, separandu-se de acestia. De obicei, acestia sunt vazuti ca fiind naivi si ignoranti. Atunci cand oamenii se exprima clar si deschis, ei sunt perceputi ca fiind copilarosi, care ar trebui sa fie un compliment, insa din nefericire este adesea vazut ca un prejudiciu.

Toate problemele pe care umanitatea insasi si le-a creat s-au ivit din dependenta si admiratia noastra fata de activitatea cerebrala. Toata maretia si toate solutiile au izvorat intotdeauna din inima. Daca examinam cu atentie trecutul, oamenii cei mai de seama si-au folosit inima la maximum pentru a aduce binefaceri omenirii. In traditia ortodoxa, ,,inima nu este numai miezul fiintei umane, ci se identifica cu mintea insasi”. In termeni biblici: ,,Caci el este asa cum gandeste in inima sa”.(Proverbe 23:7) In mod similar, japonezii au doua cuvinte pentru inima: shinzu, care desemneaza organul fizic si kokoro, mintea inimii. Marc Ian Barasch in cartea sa de referinta, Note de Teren despre Viata Plina de Compasiune (Field Notes on the Compassionate Life), pune intrebarea: ,,Are inima o minte a sa proprie?” El continua descriind ceea ce neurostiintele cunosc de mult timp: cele 2 emisfere ale creierului gandesc oarecum independent – partea dreapta, este intr-un anumit fel, mai plina de inima, specializata in functii emotional-intuitive; in timp ce partea stanga tine mai mult de rationalitate si logica.

PHOTO PART OF SPECIAL EXHIBIT ON LIFE OF MOTHER TERESA

Ideea de marinimie ca forma independenta, o forma de cunoastere, a fost ilustrata intr-un experiment renumit din 1986. Unui grup de studenti le-a fost aratat un documentar despre Maica Tereza. Imediat dupa aceasta, in saliva lor s-a descoperit o crestere a S-IgA, un hormon care intareste sistemul imunitar. Concluzia la care s-a ajuns in presa: ,,Compasiunea te face sa te simti bine si este si benefica pentru sanatatea ta.” Dar celor din mass media le-a scapat un fenomen paradoxal: majoritatea studentilor au spus ca filmul li s-a parut deprimant. Dupa ce l-au vazut, au semnalat o descrestere a sentimentelor de iubire si multumire si o crestere a unei stari negative generale. Starea de extrema saracie a celor bolnavi sau pe moarte din cartierele din Calcutta i-a facut sa se simta adanc demoralizati. Religiozitatea stricta a Maicii Tereza i-a deranjat pe unii dintre ei. Dar in mod surprinzator atat studentii care au avut reactii negative, cat si cei care au avut reactii pozitive au prezentat aceeasi crestere a imunitatii.

Undeva pe dealurile Californiei de Nord se afla Institutul HeartMath (Matematica Inimii). Misiunea sa este: ,,sa imbogateasca mintea cu cunoasterea pe calea inimii”. Fondatorul enigmatic al organizatiei, Doc Childre, adesea spune ca iubirea nu este de ajuns – ci este grija cea care o transforma in realitate. Ceea ce se preda in Institut este bazat pe cercetari serioase publicate in ziare precum: ,,the American Journal of Cardiology”(Jurnalul American de Cardiologie). Cardiologii studiaza de ani de zile iregularitatile subtile ale ritmurilor inimii numite Variabilitatea Ritmului Cardiac (HRV – heart rate variability), aceasta fiind folosita in mare parte ca instrument de masurare a imbatranirii sistemului nervos si a stresului emotional. Doc a adancit intelegerea acestei deja binecunoscute metodologii: diferite tipare HRV par sa se coreleze cu stari emotionale specifice, in special cu cele pe care psihologii le numesc qualia, cum ar fi compasiunea, iubirea si iertarea. Masurarea starilor emotionale cu instrumente nu reprezinta o noutate. EEG-urile (electroencefalogramele) au aratat ca ritmurile alfa si teta ale creierului sunt asociate cu efectele linistitoare ale meditatiei si rugaciunii, cunoscute in mod obisnuti ca ,,raspunsul de relaxare”, asa cum au fost denumite de profesorul Herbert Benson de la Facultatea de Medicina Harvard. Institutul de cercetare HeartMath a adus ceva in plus. Masurarea HRV-ului arata ca tiparele generate de altriusm si compasiune sunt vizibil diferite de cele din starile de relaxare meditativa. Cercetatorii pretind ca starile mintii (sau mai degraba, starile inimii) sunt corelate cu grija fata de altii mai degraba decat cu cautarea pacii interioare. De asemeni, aceste sentimente genereaza efecte benefice superioare in ceea ce priveste sanatatea sistemului imunitar si a sistemului nervos autonom. Rollin McCraty, unul din cercetatorii de la Institutul HeartMath, afirma ca ,,iubirea si grija fata de celalalt fac ca intregul organism sa vibreze la frecventa sa de rezonanta, o stare de armonie intre creier si corp care poate fi masurata cu mijloace stiintifice”. De asemeni, el afirma ca emotiile sunt mai rapide ca gandul. Aceasta afirmatie pare a fi adevarata, avand in vedere faptul ca putem intalni multe exemple in viata de zi cu zi care sa ilustreze aceasta realitate.,,Modelul perceptie-actiune” al cercetatorului Frans de Waals sugereaza ca emotiile oamenilor, dar si ale maimutelor, inclusiv empatia, genereaza un raspuns fizic inainte ca o decizie constienta sa fie luata. Psihologul Jonathan Haidt de asemenea reflecteaza asupra acestui aspect numindu-l: ,,ipoteza inimii care depaseste mintea”(heart-over-head hypothesis). Descrie aceasta ca fiind un model social intuitionist si crede ca avem o intuitie colorata emotional urmata de justificare intelectuala. De fapt, inima deja a decis ce sentiment, ce cale sau fel de a actiona trebuie urmate. Inima pare a fi in viziunea sa partea binoclului prin care privim, cea care ne face sa coloram imaginea cu intelectul nostru si sa manifestam in mod constient o reactie deja determinata.

Dupa cum afirma Nouwen, McNeill si Morrison in cartea ,,Compasiunea: o reflectie asupra vietii crestine”: ,,Rabdarea este disciplina compasiunii.” Sfantul Macarie Egipteanul ne aminteste ca potentialul inimii este mare si zace adormit. El a scris in Filocalie: ,,Socoteste ca mormant este inima si acolo stau ingropate gandurile si mintea.” O analogie budista afirma:

Credintele tale se preschimba in ganduri

Gandurile tale se transforma in cuvinte

Cuvintele in fapte

Faptele repetate devin obiceiuri

Iar obiceiurile iti formeaza caracterul

Caracterul tau iti este destin.

Caracterul nu a fost niciodata expus la un nivel mai inalt decat pe Golgota. Unul dintre evenimentele cele mai trecute cu vederea care au avut loc la jertfa lui Hristos pe cruce este faptul ca El si-a oferit din dragoste pentru noi trupul si sangele ca rascumparare. Astfel trupul se contureaza clar ca un vas care poarta in el sufletul, care la randul lui gazduieste emotiile pozitive. Acestea se nasc din inima si sunt revarsate cu compasiune catre sine si catre ceilalti. Rugaciunea, meditatia, contemplatia si orice fapta plina de bunatate vor deschide inima si vor rezolva nepotrivirile dintre mental si emotional. Nu ar trebui sa ramanem sclavii unor tipare mentale, ci ar trebui sa devenim prietenii compasiunii in cursul ei lin catre ceilalti.

Senior and young holding hands

Moise ne serveste drept exemplu si model, actionand cu compasiune. Putem vedea un om de 40 de ani in care se da o lupta intre minte si inima. Desi Dumnezeu Insusi i-a vorbit si i-a cerut sa-i conduca poporul, natura sa cerebrala il rodea, scotand mereu la iveala indoiala, neincrederea si frica. Dupa cum stim, inima a invins mintea si rezultatul a fost o experienta inaltatoare. Rabdarea, ca reprezentare a compasiunii, este una din trasaturile esentiale ale lui Moise.

Compasiunea depaseste luarea unei decizii morale. Ea este o forta irezistibila care darama cele mai dure ziduri ce ne separa de noi insine si de ceilalti. Psihologul Pumla Gobodo-Madzikela, membru al Comisiei Sud Africane a Adevarului si Reconcilierii, l-a intervievat pe fostul secretar sef al regimului apartheid, Eugene de Kock, cel ce planifica asasinate, uneori chiar asasin in razboiul brutal, din umbra, al guvernului. De Kock este initiatorul infamei ,,ferme a mortii”, Vlakplaas, unde au avut loc cele mai brutale crime si torturi. A ucis si a mutilat pe multi cu propriile sale maini. Pentru groaza pe care a trezit-o in sufletul multora, a devenit cunoscut publicului ca ,,Raul Intruchipat”. Interviurile lui Madzikela au inceput ca un studiu detasat al unui specimen de epava inumana cu ajutorul unui microscop psihologic. Dupa ce a fost condamnat ca un criminal de drept comun, de Kock i-a surprins pe toti cand a cerut sa se intalneasca cu vaduvele celor trei politisti negri pe care ii ucisese cu o bomba. Una dintre cele trei sotii i-a spus lui Madzikela ca la scurt timp dupa intalnirea cu de Kock, ,,nu mai puteam sa-mi controlez lacrimile. Il puteam auzi, dar eram coplesita de emotie si doar dadeam din cap in semn ca ,,Da, te iert.” Sper ca atunci cand m-a vazut plangand a inteles ca nu sunt doar lacrimi pentru sotii nostri, ci si lacrimi varsate pentru el.” Raspunsul vaduvei a mers dincolo de empatie, ea i-a oferit lui de Kock un dar nepretuit, acceptarea acestuia inapoi in comunitatea umana. ,,As vrea sa il tin de mana si sa-i arat ca este speranta si un viitor si ca se poate schimba”, a spus ea.

In efortul de a te vindeca, prietenul tau cel mai apropiat este o inima plina de compasiune. Ea actioneaza ca o rezerva nesfarsita, contribuind la ciclul continuu pe care il numim viata. Noi trebuie sa ne cream existenta in care sa inflorim, in permanenta oferind tot ce avem mai bun din inima noastra. Rareori avem ocazia sa punem in centrul atentiei intr-un mod atat de succint ingredientul central care poate stramuta poverile inchipuite, fabricate de prorpia noastra minte, inlocuindu-le cu staruinta si smerenia inimii.

Bibliografie:

Field Notes on the Compassionate Life: A Search for the Soul of Kindness, Marc Ian Barasch, Rodale Press, 2005.

Compassion: A Reflection on the Christian Life, Henri J.M. Nouwen, Donald P. McNeill  and Douglas A. Morrison, Image Books- Doubleday, New York.1966.

Sursa: http://hippocratesinst.org/cultivating-compassion

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s