Infertilitate

Iuliana-Badulescu-Miami-Florida-300x200

As vrea sa impartasesc cu voi povestea fiicei mele, Luna Stela, fetita mea, care este un copil ce consuma hrana vegana si organica 100%. S-a nascut in iunie 2009, intr-o noapte cu luna plina. Cu doar doi ani si jumatate inainte de nasterea ei, doctorii ii spusesera fostului meu sot ca nu va putea avea vreodadata copiii pe cale naturala. Niciodata. Nu ne-a ramas decat sa incercam fertilizarea in vitro (FIV). Dorinta de a avea un copil ne-a facut sa incercam de doua ori fertilizarea in vitro, cheltuind multe mii de dolari si indurand multa suferinta.

Cantitatea uriasa de medicamente luata in timpul incercarilor de FIV mi-a afectat trupul, dar si mintea si sufletul. Satui de solutia ,,la moda” pentru rezolvarea problemei infertilitatii, eu si sotul meu cautam alte raspunsuri. Aceste raspunsuri ne-au determinat sa devenim vegani. Am intalnit un cuplu de vegetarieni cand am incercat prima data FIV, iar aceasta mi-a trezit curiozitatea privind acest stil de viata.

Am devenit vegani in ianuarie 2008. Ne-am straduit pe cat s-a putut la inceput, apoi, intr-o zi, un coleg si prieten bun, de asemeni vegetarian, ne-a dat un exemplar al revistei Healing Our World (Sa Vindecam Lumea). Am mers la Institutul de Sanatate Hippocrates sperand ca se va produce o minune.

Prima noastra vizita la Hippocrates a fost in aprilie 2008 si a tinut o saptamana. Am invatat foarte multe intr-o perioada scurta de timp si am facut multe modificari in privinta dietei noastre. Am inceput sa bem zilnic suc de iarba de grau, sucuri verzi, sa mancam multi vlastari si am redus considerabil cantitatea de fructe pe care o consumam. Nu ne-am schimbat doar dieta, ci si stilul de viata. Am renuntat la cuptorul cu microunde, la recipientele din plastic pentru alimente, la televizorul din dormitor si la telefoanele fara fir. Am aruncat toate cosmeticele toxice si le-am inlocuit cu cosmetice organice. Nu am mai inotat in piscine cu apa cu clor si am cumparat o saltea fara metale, din materiale organice, cu asternuturi din materile naturale, organice. Si a functionat. Peste 5 luni am aflat ca asteptam primul nostru copil.

Prietenii si membrii familiei mele, care stiau prin cate chinuri am trecut, se asteptau sa ma intorc la vechiul meu stil de viata. Dar cum as fi putut sa fac asta dupa ce am vazut cum acest stil de viata ne-a imbunatatit vietile si sanatatea trupeasca? Nu puteam sa-i fac asta copilului meu si nici mie insami. Fostul meu sot s-a intors insa la vechiul sau stil de viata si nu mai este vegetarian, a renuntat la acest fel de a trai. Si-a facut recent analizele si acestea sunt din nou la fel ca in trecut, inainte sa devenim vegetarieni.

Eu sunt in prezent aproximativ 70% raw vegana si ma simt minunat. Fetita mea are 6 ani si este foarte sanatoasa. Este o adevarata minune, datorita stilului de viata vegan, bineinteles.

Iuliana Badulescu: Miami, Florida
Profesor de matematica
Inginer civil

Sursa: http://hippocratesinst.org/infertility

Artrita psoriazica severa

de Tracy Flaherty

In anul 20Artrita psoriazica13, spre sfarsitul verii, sotul meu Sean ( Sean Flaherty, Midland Park, New Jersey) a inceput sa prezinte dureri si inflamatie la nivelul umarului drept, la incheietura mainii drepte si la glezna stanga. S-a gandit ca durerile sunt cauzate de suprasolicitare si munca in exces, deoarece lucra pe macara si cu alte masinarii grele. In primavara anului 2014, situatia se inrautatise. Avea dureri groaznice la umeri, incheieturi si glezne. Schiopata si majoritatea timpului spatele i se incovoia din pricina durerii. Vedeam cum starea de sanatate a barbatului puternic pe care il iubeam atat de mult se deterioreaza pe zi ce trece. A mers de la un medic ortoped la altul, fara a primi vreun raspuns real. In cele din urma, mama lui ne-a sugerat sa mergem la un reumatolog. Medicul reumatolog nu mai avea loc pentru programari decat peste 2 luni, insa dupa ce i-am trimis analizele sotului meu prin fax, ne-a chemat la ea chiar a doua zi.

Cand Sean a ajuns in cabinetul reumatologului schiopata si avea dureri mari in tot corpul. Ii era foarte rau si urma sa aflam ca avea o boala autoimuna severa. La momentul acela, eu eram cea care il ajuta sa se imbrace si il acopeream cu paturi noaptea, pentru ca aproape isi pierduse mobilitatea la ambii umeri. Dupa ce l-a examinat pe Sean, l-a diagnosticat cu artrita psoriazica severa. I-a facut pe loc o injectie cu Humira si i-a prescris Methotrexate (un medicament folosit in chimioterapie) si steroizi.

Am fost foarte afectati de cele aflate. Eram profund tulburati si ne temeam pentru viitorul nostru. Nu puteam sa povestesc ce ni se intamplase fara sa izbucnesc in plans. Stiam cat de puternic e Sean, dar acum il vedeam luptandu-se pentru a ramane in viata. Urma sa faca analize lunar pentru a vedea starea ficatului sau si rata SED, care este un marker al inflamatiei in sange. La momentul acela Sean avea 108, adica cu mult peste normal. Dupa aproximativ o luna in care a luat multe medicamente a inceput sa se simta putin mai bine, dar nu cu mult mai bine ca inainte.

In vara aceea am avut ocazia sa merg la Institul Hippocrates din West Palm Beach Florida pentru a participa la Zilele Dedicate Doctorilor (Doctor Days). Zilele Dedicate Doctorilor este un program de 3 zile dedicat medicilor si altor specialisti in domeniul sanatatii. Este o ocazie minunata de a experimenta dieta raw vegana a Institutului Hippocrates si de a lua parte la cursuri deosebit de instructive. La Hippocrates o zi obisnuita incepe cu suc de iarba de grau, apa cu lamaie si suc verde la micul dejun. Masa de pranz si cina sunt salate mari facute din legume crude, frunze verzi, multi vlastari (de diferite feluri) si muraturi crude, cum ar fi varza murata cruda. Dupa ce am fost acolo 3 zile si am vorbit cu multi oameni care au luat parte la Programul de Transformare a Vietii (Life Transformation Program), care dureaza 3 saptamani, am stiut ca trebuie sa-l conving pe Sean sa mearga acolo.

Ajunsa acasa, i-am spus ca la Hippocrates oamenii isi recapata sanatatea dupa ce au fost diagnosticati cu cancer, diabet si artrita, insa Sean era sceptic. Curand dupa discutia noastra despre Institutul Hippocrates, Sean a aflat ca, desi luase Methotrexate si Humira de un an de zile, starea lui se inrautatise. Medicul reumatolog l-a sfatuit sa continue tratamentul inca 2 sau 3 ani. Auzind toate acestea a inteles ca trebuie sa existe o cale mai buna si a decis sa mearga la Institutul de Sanatate Hippocrates. Aceasta era un pas urias inainte pentru un om care are propria lui afacere, este dependent de munca si adora carnea cu cartofi.

In noiembrie 2014, am stat cu el la Hippocrates primele trei zile, sa fiu sigura ca nu va incerca sa fuga de acolo. Cand am sosit, schiopata, avea dureri in tot corpul si nu era capabil sa-si ridice mainile. Lua Tylenol ca sa poata functiona cat de cat. Dupa 4 zile de dieta raw vegana si folosirea altor modalitati de detoxifiere, a inceput sa se simta mai bine. Nu mai schiopata si chiar a uitat sa ia Tylenol. Pana la sfarsitul saptamanii a reusit sa mearga 3 km pana la magazin sa-si cumpere un ziar. Cand m-am intors sa-l iau acasa dupa 3 saptamani, era un alt om. Pierduse cateva kilograme, dar se simtea mult mai bine.

Datorita sederii lui la Hippocrates si dietei raw vegane, se simtea suficient de bine incat sa-i poata fi inlocuit umarul stang. Boala ii afectase ambii umeri, dar umarul stang era mult mai afectat decat dreptul. Pe 10 ianuarie 2015, i s-a inlocuit umarul stang la Spitalul de Chirurgie Speciala din New York. El inca avea o dieta 100% raw vegana, alcalina. Ii aduceam zilnic sucuri de vlastari, iarba de grau, sucuri verzi. Ma suiam intr-un taxi si intram alergand in magazinul cu alimente sanatoase, in timp ce soferul ma astepta afara. Apoi mergeam repede la spital, astfel incat Sean sa poata bea sucul de iarba de grau imediat.

Dieteticienii de la spital nu intelegeau ce manaca si bea si de ce nu vrea jeleu, budinca si sandwichurile cu carne de curcan pe care le recomandau ei. Deoarece avea o alimentatie foarte alcalina, nu a avut nevoie decat de putin Tylenol dupa operatie. Doctorii l-au indemnat sa ia mereu Percocet pentru a nu suferi din pricina durerilor. Insa, datorita stilului sau de viata si a dietei raw vegane el simtea foarte putina durere sau nu avea dureri deloc. Durerile de umar fusesera mai puternice inainte de operatie, decat in timpul recuperarii sale, in spital.

Recuperarea sa era dincolo de asteptarile doctorilor si ale noastre. S-a recuperat foarte repede, fara durere si si-a recapatat mobilitatea umarului si a bratului 100%. I se spusese ca va avea parte de o recuperare foarte lenta, cu sanse de a-si recapata cel mult 65% din mobilitatea originala.

In ultimul an de zile Sean a continuat cu sucurile de iarba de grau, sucurile verzi si o dieta in mare parte vegana, cu foarte putine abateri. Este puternic si se simte minunat, nu mai ia Methotrexate si e pe cale de a renunta si la Humira. I s-a inlocuit si celalalt umar pe 10 noiembrie 2015. Scriu acest articol la o saptamana dupa operatie. Sean se recupereaza chiar mai repede si mai bine decat data trecuta.

Dupa cum am spus, nu sugerez ca toata lumea trebuie sa se apuce de o dieta raw vegana, dar cred ca introducand mai multe alimente alcaline in dieta si excluzand alimentele acide, veti duce o viata mai sanatoasa si mai plina de vigoare decat v-ati fi asteptat. Cred ca Institutul de Sanatate Hippocrates si Brian Clement va pot ajuta sa duceti o viata mai sanatoasa. Cred cu adevarat ca Programul de Transformare a Vietii de la Institutul Hippocrates i-a salvat viata sotului meu, reducandu-i durerea si suferinta.

Tracy Flaherty
Antrenor Atestat de Sanatate Holistica
Fondator al Be Well Nourished (Fii Bine Hranit)
Profesor de Meditatie
http://www.bewellnourished.net

Sursa: http://hippocratesinst.org/wp-content/uploads/2016/04/36-2.pdf

 

 

Curajul de a privi dincolo de aparente

Linda-Morin-9829-by-Michelle-ValbergInterviu cu Linda Morin.
O pasionata alergatoare si practicanta de kickboxing, Linda era mama a doi baieti si tocmai trecea printr-un divort, cand a fost diagnosticata cu cancer de san la varsta de doar 45 de ani.Linda s-a plans de balonari, oboseala, dureri ale pieptului si dureri care coborau de la stomac pe coloana si pe picior. Cand a fost prima oara la ginecolog, acesta i-a spus ca avea chisturi pe ovare; intrase la menopauza si hormonii erau motivul pentru care pieptul o durea atat de tare. El i-a sugerat sa faca o mamografie, pentru a fi sigura ca nu sunt si alte probleme. Linda facea mamografii inca de la 30 de ani, deoarece in istoria familiei sale existau femei care au avut cancer la san. Bunica ei a murit de cancer la san la varsta de 62 de ani si matusa ei la varsta de 38 de ani. Mamografia arata  ca avea chisturi pe ambii sani, dar doctorul i-a spus ca nu isi face griji in privinta asta. I-a recomandat insa sa inlature chisturile de pe ovare si slava Domnului, tumorile erau benigne.

,,Intr-o zi stateam intinsa si am descoperit un nodul la san si imediat mi-am sunat doctorul. El mi-a spus ca probabil era un chist si ca crescuse datorita operatiei recente. Nu sunt motive de ingrijorare. Dar nodulul a crescut in urmatoarele saptamani asa incat doctorul m-a programat pentru o lumpectomie. Doua saptamani mai tarziu, eram la el in cabinet, dupa ce mi s-au indepartat firele, cand , pe neasteptate, au sosit rezultatele. Eram foarte nelinistita. O multime de ganduri imi treceau prin minte. Inima statea sa-mi plesneasca, cand doctorul a intrat si mi-a zis: ,,Imi pare rau.” Credeam ca o sa mor chiar acolo, in acel moment. Iata-ma singura si bolnava…nu pueam decat sa ma gandesc la baietii mei…Ce se va intampla cu ei? Cine ii va creste? Apoi m-am gandit la mama…ea nu stia nimic. Nu spusesem nimanui despre nodul. Ar fi fost cu totii devastati.”

Linda a inceput apoi sa caute informatii despre cancerul la san pe internet si asta a speriat-o chiar mai mult decat inainte. Familia ei a sustinut-o foarte mult si au incercat sa o ajute sa-si evalueze optiunile. In cele din urma, un prieten i-a spus ca el cunostea pe cineva care a avut cancer de san, care mai apoi s-a raspandit si la oase. Acea persoana a mers la un instutut de medicina alternativa din Florida. Prietenul ei i-a sugerat sa ia legatura cu acea femeie. Linda a facut intocmai…s-a dovedit ca era vorba de Institutul de Sanatate Hippocrates. Acestea i-au dat Lindei putin curaj, dar inca inclina spre a face operatie. Doctorii ei ii recomandau diferite optiuni. Unul a sugerat inlaturarea nodulilor. Altul a sugerat inlaturarea unui san, iar altul i-a spus ca ar fi bine sa-i fie extirpati ambii sani si apoi sa faca 6 luni de chimioterapie! In cele din urma Linda a facut o dubla mastectomie. Doctotul sau a informat-o ca operatia a fost un succes. Au scos tot cancerul, nu mai exista cancer in nodulii limfatici si nu mai era nevoie sa faca si chimioterapie. Linda s-a simtit atat de usurata si era convinsa in inima ei ca a luat decizia corecta. Daca si-ar fi inlaturat un singur san, era sigura ca ar fi trebuit sa faca si chimioterapie si ar fi trebuit sa isi petreaca urmatorii cativa ani intrebandu-se daca nu va aparea cancerul si la celalalt san.

,, A fost uimitor,” Linda a spus ca in urmatoarele cinci zile dupa ce s-a intors de la spital, s-a simtit minunat. A inceput sa isi faca sucuri si in curand a reinceput sa faca exercitiu fizic. Linda a aflat despre beneficiile masajului limfatic si ale exercitiului fizic si a inceput sa faca asta zi de zi, stiind ca daca nu ar face-o, ar putea sa faca edem limfatic. Simtea ca se afla pe drumul redobandirii sanatatii!

Dupa aproximativ un an, Linda a reinceput sa aiba dureri de stomac, avea mai multe chisturi pe ovare si acestea se spargeau. Nu putea sa mearga. Respira greu. Avea prea multe celule albe, sange in urina si avea rezultate care oscilau la testul Papanicolau. Doctorul a sfatuit-o sa faca o histerectomie abdominala totala si operatia a fost programata pentru data de 15 decembrie.

Apoi, cineva i-a vorbit despre beneficiile ierbii de grau si Linda a inceput sa bea aproximativ 200 de ml de suc de iarba de grau pe zi (cate 60-70 de ml de 3 ori pe zi), timp de 3 saptamni. Cu 4 zile inainte de operatie i-au facut din nou analize si de aceasta data numarul de celule albe era normal. Chirurgul a fost uimit si a intrebat-o ce a facut. Linda i-a spus ca bea suc din iarba de grau, iar doctorul i-a zis sa continue ceea ce face…dar, din nou i-a recomandat sa faca operatia, lucru pe care l-a si facut.

A trecut inca un an…si recent Linda a petrecut 3 saptamani la Institutul Hippocrates, absorbind o cantitate imensa de informatii pe parcursul celor 3 saptamni din Programul Schimbarii Vietii (Life Change Program). Experienta care a marcat-o cel mai mult, dar care i-a adus si cel mai puternic sentiment de eliberare este urmatoarea: se afla intr-un grup de 75 de oameni in timpul unui curs. Un doctor vorbea despre masajul limfatic. Linda a ridicat mana cu timiditate si a intrebat…,,Pieptul imi este umflat si mainile ma dor…ce pot sa fac in acest caz?” Linda simtea atata rusine pentru faptul ca facuse mastectomia incat nici nu voia sa se priveasca pe ea insasi. Doctorul a intrebat-o daca ar deranja-o sa-si dea jos camasa de fata cu ceilalti. Intotdeauna isi va aminti acel moment. Nu credea ca are curajul sa o faca, dar dintr-o data i-a intrebat pe toti din camera daca sunt pregatiti (sa o priveasca asa cum este). Tacerea s-a asternut peste camera. Isi mai auzea doar inima batand.

,,Mi-am scos bluza…in fata tuturor…desi credeam ca e cel mai dezgustator lucru pe care cineva ar putea sa-l vada, deoarece eu asa ma priveam pe mine insami….eram dezgustatoare.” Dar Linda a fost uimita sa vada fetele celor care o priveau…a fost mirata vazand reactia lor. Cu totii taceau, dar privirile lor nu erau unele dezgustate.  Dimpotriva privirile lor pareau pline de compasiune, incurajare si respect. Dupa curs cu totii s-au apropiat de ea, sustinand-o cu iubire si i-au spus ca este foarte frumoasa. Linda s-a simtit din nou frumoasa si apreciata! Doctorul i-a masat stomacul, ficatul si pieptul si cu totii s-au uitat cum ii masa nodulii limfatici. Umflaturile si durerea au disparut.

1302555327942_ORIGINAL

Linda a marturisit ca aceasta experienta i-a schimbat complet viata. Era exact ce avea nevoie. Atata vreme se simtise nefericita si furioasa. Era furioasa pe lume. Isi pusese chiar intrebarea: oare de ce sa merg la Institutul Hippocrates…ce rost mai are? Nu mai avea sani si nimic nu putea sa schimbe aceasta situatie!

Acum Linda intelege foarte clar ca a avut nevoie de aceasta experienta. Astfel ea poate ajuta alte femei care trec prin aceasi experienta sa realizeze ca nu e nevoie de rusine…nu vor fi iubite mai putin pentru ca nu au sani. E in regula…” Nu e nevoie sa faci o opreatie pentru reconstructia sanilor. Putem si avem nevoie sa acceptam ca am facut aceasta alegere. Sa fim puternice. Sa avem curaj. Sa nu ne mai supunem la si mai multa durere. In societate, femeile sunt admirate pentru sanii lor – cu cat sunt mai mari cu atat mai bine, daca nu sunt destul de mari, isi  fac implanturi! Aceste lucruri pun in dificultate femeile, mai ales pe cele care nu au avut de ales si au trecut prin operatii radicale, precum mastectomia.

Linda stie ca acum ea poate prin exemplul ei sa le invete pe femei cum sa se iubeasca pe ele insele pentru ceea ce sunt cu adevarat. Acum isi priveste cancerul  ca pe un dar! A invins cancerul…nu s-a lasat invinsa. Are mai multa energie ca niciodata si se simte tanara de parca ar avea jumatatea varstei pe care o are acum, merge cu bicicleta, cu rolele, uneori trei pana la patru ore pe zi. Isi face zilnic exercitiile pentru piept si vrea sa ajute si alte femei educandu-le in privinta edemului limfatic si cat de important este masajul limfatic in aceste cazuri.

,,Stiu acum ca atunci cand oamenii se uita la mine, se uita pentru mine, pentru ceea ce sunt…nu pentru sanii mei.” Nu se mai simte rusinata ca si-a pierdut ambii sani si vrea ca femeile sa stie ca nu e nevoie sa te simti rusinata. Este in ordine! Stie ca este o femeie frumoasa. ,,Imbolnavindu-ma de cancer, am invatat atat de multe. M-a facut sa apreciez viata si sa-mi doresc sa-i ajut pe ceilalti. M-a ajutat sa ma schimb atat de mult.”

Sursa: http://hippocratesinst.org/Cancer/the-courage-to-look-beyond

Linda-Morin-9835-by-Michelle-Valberg